Rezistență sporită la coroziune
Elementele de fixare expuse la atmosferă și predispuse la coroziune-cum ar fi cele de pe curelele exterioare cu patru-uși, scuturile de sub caroserie și barele de protecție-trebuie să reziste 480 de ore fără a prezenta rugină roșie. Tratamentul de suprafață necesar este un strat de zinc ne-electrolitic-de aluminiu negru sau gri, cunoscut în mod obișnuit ca tratament „Dacromet”. Elementele de fixare tratate cu această metodă de acoperire cu zinc-aluminiu oferă o rezistență excelentă la coroziune și nu prezintă niciun risc de fragilizare prin hidrogen.
Optimizarea atractivității produselor
Elementele de fixare care rămân vizibile-cum ar fi cele pentru zăvorul hayonului, barele laterale ale hayonului, opritorul ușii rezervorului de combustibil și scaunele-sunt, de obicei, placare cu zinc negru sau un tratament de acoperire cu zinc neelectrolitic-negru cu zinc. Elementele de fixare cu finisaj negru creează un contrast vizual mai mic față de componentele din jur, sporind astfel atractivitatea estetică generală a produsului.
Lungime insuficientă de angajare a elementelor de fixare
După strângere, elementele de fixare sunt necesare pentru a expune 2 până la 3 fire; neîndeplinirea acestei cerințe implică riscul ca firul să nu se dezlipească sau ca elementul de fixare să nu se așeze la nivel. Modificările de proiectare pentru a rezolva această problemă implică în mod obișnuit înlocuirea elementului de fixare cu unul mai lung sau adăugarea unui găurire la componenta de îmbinare pentru a reduce grosimea efectivă a peretelui acestuia.
Zona mică de contact a flanșelor de fixare
Orificiile de montare pentru șuruburile de asamblare a planșei de bord sunt adesea supradimensionate pentru a se adapta toleranțelor de asamblare a vehiculului, creând riscul ca orificiul de bază din tablă să devină expus; de aceea, trebuie folosite șuruburi cu șaibe mari pentru a acoperi aceste deschideri. În mod similar,-componentele turnate prin injecție-cum ar fi scuturile de sub caroserie-au găuri de montare supradimensionate pentru a absorbi toleranțele ansamblului caroseriei. Dacă suprafața flanșei elementului de fixare este prea mică, strângerea elementului de fixare poate duce la concentrarea tensiunilor, ceea ce face ca scutul de plastic să prezinte albire, strivire sau crăpare. Este necesar să se ia în considerare utilizarea elementelor de fixare cu fețe mari ale flanșelor sau șaibe mari integrate; în general, fața flanșei trebuie să asigure o marjă de acoperire cu o singură parte mai mare sau egală cu 4 mm, cu un cuplu de strângere mai mic sau egal cu 5 N·m.
Scăderea cuplului de fixare
În timpul testării de durabilitate, elementele de fixare utilizate în componente, cum ar fi curelele de verificare a ușilor laterale, șinele ușilor glisante și zăvoarele ușilor au prezentat o scădere a cuplului. Pentru a rezolva această problemă, trebuie aplicat un tratament adeziv anti-slăbire. O metodă comună anti-slăbire pentru elementele de fixare auto implică pre-aplicarea de plasturi din plastic; elementele de fixare tratate în acest mod sunt denumite în mod obișnuit șuruburi „Nylok”. În timpul procesului de blocare a elementelor de fixare cu filete interne și externe, comprimarea plasticului de inginerie generează o forță de reacție puternică; acest lucru crește semnificativ frecarea dintre fire, rezultând un contact complet-pasului și, prin urmare, obținerea unei funcții anti-slăbire.




